Această sfântă icoană a Maicii Domnului se află în Sfântul Munte Athos, la Mănăstirea românească “Prodromul”, de unde şi-a luat şi numele de “Prodromiţa”. Icoana “Prodromiţa” este una dintre puţinele din lumea ortodoxă numite “nefăcute de mână”, adică pictată în chip minunat.
În cazul acestei icoane, minunea s-a petrecut în anul 1863, astfel: Ctitorii Mănăstirii “Prodromul”, monahii Nifon şi Nectarie, dorind să aibă în noua lor ctitorie o icoană frumoasă a Maicii Domnului, aşa cum au toate mănăstirile din Sfântul Munte, au găsit un pictor priceput şi evlavios din oraşul Iaşi - România, pe nume Iordache Nicolau, căruia i-a comandat icoana cu înţelegerea ca sa fie pictată potrivit rânduielii Sfintei Biserici Ortodoxe, “cu rugăciune şi post”, adică în timpul pictării să citească zilnic Acatistul Maicii Domnului şi masa să o servească după încetarea lucrului din acea zi.
Cu această rânduială, pictorul s-a apucat îndată de lucru, cu bun rezultat, dar când a ajuns să picteze Sfintele Feţe a Maicii Domnului şi a Domnului Hristos, nu reuşea deloc să le picteze după cuviinţă. Mâhnit, pictorul a întrerupt lucrul, a acoperit cu o pânză icoana, a încuiat atelierul şi s-a retras în camera sa, unde a căzut cu fierbinte rugăciune către Maica Domnului, ca să îi ajute să desăvârşească sfânta Icoană.
A doua zi, socotind să înceapă din nou lucrul, pictorul a intrat în atelier, a aprins candela la Maica Domnului şi făcând metanii înaintea Icoanei, a dat la o parte pânza, şi Icoana era terminată şi frumos pictată, aşa cum se vede şi astăzi. În urma acestei minuni, icoana a fost adusă cu deosebită cinste la Mănăstirea Bucium, care pe atunci era “metoch” al schitului “Prodromul” Athos.
La Metocul din Bucium icoana a zăbovit două săptămâni, timp în care s-au făcut multe minuni. Ca urmare a acestor minuni, săvârşite de “Prodromiţa”, care au rămas consemnate în istoricul Mănăstirii Bucium, această icoană a fost reprodusă în pictura realizată în frescă din pronaosul Mănăstirii, dar şi în icoana împărătească din catapeteasmă.